Nu sunt nici pe departe o persoana in masura sa scrie cate ceva despre oameni mari care nu mai sunt, dar dupa cum v-am mai spus, imi place mult Yasunari Kawabata. Mi se pare ca ceea ce scrie el este poezie in proza. Un simt al frumosului foarte dezvoltat, un mod delicat de a povesti, parca e un fluture povestea sa. In spiritul japonez al frumusetii efemerului, al frumusetii gasite in imperfectiune, parca e un arbore de bonsai. Cat mai torturat, cu atat mai frumos, cat mai greu de intretinut, cu atat mai pretuit...
Acestea 4 sunt cartile mele preferate ale lui Kawabata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu